Cauzele defectului pot fi diferite, așa că la primele simptome, trebuie să treceți la o examinare adecvată și să începeți tratamentul. Deci, disartria copiilor: ce este, ce forme poate lua și care este prognoza probabilă pentru viitor?
Tipuri de disartrie
Tipurile de disartrie la copii depind de zona afectată:
- bulbareste cauzat de paralizia locală a mușchilor implicați în articulație, este însoțit de dificultăți de înghițire;
- cerebeloseste o leziune a cerebelului caracterizată prin vorbire prelungită cu volum în continuă schimbare;
- cortical— rezultatul leziunii părților scoarței cerebrale responsabile de mușchii implicați în articulare, însoțită de pronunția incorectă a silabelor, deși copilul păstrează structura generală a cuvântului;
- extrapiramidal(alte denumiri sunt subcorticale, hipercinetice) apare cu tulburări la nivelul ganglionilor subcorticali, se caracterizează printr-un limbaj lubrifiat, indistinct, cu ton nazal;
- parkinsonianobservat în parkinsonism, manifestat în vorbire încetinită, neclară;
- disartria pseudobulbarăeste diagnosticată cu paralizie musculară centrală, principalul său simptom este monotonia vorbirii;
- extrapiramidal— înfrângerea părților creierului responsabile de munca mușchilor faciali;
- se observă o formă ștearsă de disartrieatunci când pronunția sunetelor de șuierat și șuierat este afectată;
- răcealaeste un simptom al miasteniei gravis (boală neuromusculară), manifestată prin dificultăți de vorbire când temperatura scade sau crește în locul în care se află copilul.
Diferite forme de disartrie se manifestă în moduri diferite, necesită o abordare individuală în fiecare caz specific, un tratament special. La o examinare specială, diagnosticul este clarificat și numai după aceea se prescrie un curs de terapie și se fac prognoze.
Dacă, de exemplu, disartria rece sau obliterată la copii este corectată cu ușurință de către un logoped, permițând copiilor să învețe într-o școală obișnuită, atunci bulbare și pseudobulbare pot rămâne pentru viață chiar și cu cea mai intensivă terapie. Depinde mult de motivul pentru care au fost afectate anumite zone ale creierului.
Cauzele bolii
Este destul de logic ca părinții să vrea să înțeleagă de ce copilul lor a fost predispus la disartrie. Nu există multe cauze ale bolii. Acestea pot fi:
- afectarea organică a sistemului nervos central, atunci când musculatura feței unui copil este semnificativ sau ușor limitată în mișcare, paralizie cerebrală (PC);
- leziunile grave ale creierului și zonele sale individuale sunt cauza cea mai frecventă și semnificativă a disartriei la copii și sunt cauzate de infecția intrauterină, prematuritate, incompatibilitatea factorilor rhesus ai mamei și ai copilului, leziuni la naștere, patologii în dezvoltarea placenta, asfixia, toxicoza severa suferita de mama, fiind insarcinata;
- encefalită, meningită, pe care copilul le-a contractat.
Datorită faptului că boala este asociată cu tulburări ale sistemului nervos central și ale creierului, este necesară o examinare amănunțită a copiilor cu disartrie în condiții de spital. Se bazează pe o abordare sistematică dezvoltată de logopezii autohtoni, care ia în considerarespecificul limbajului și a altor tulburări în dezvoltarea copilului, starea psihoneurologică generală și vârsta acestuia.
Până în prezent, au fost dezvoltate diferite tehnici eficiente pentru diagnosticarea precoce a bolii. În examinare sunt implicați diverși specialiști: logopezi, psihologi, terapeuți, psihoterapeuți, psihoneurologi, logopezi și mulți alții, în funcție de forma disartriei.
În ce cazuri ar trebui părinții să apeleze la medici pentru un ajutor atât de complet? Există anumite simptome prin care boala poate fi suspectată în stadiile incipiente.
Simptome și semne de disartrie la copii
O descriere completă a copiilor cu disartrie este întocmită de specialiști, dar părinții pot vedea singuri o serie de simptome și pot lua măsurile necesare pentru a trata boala. Pe lângă încălcările sunetului și vorbirii, vocea, respirația vorbirii, tempo-ul, ritmul și melodiozitatea vorbirii se pierd. Semnele disartriei includ:
- slăbiciune a mușchilor articulatori, care se manifestă în diferite moduri: când gura copilului este deschisă, limba copilului cade involuntar, buzele sunt prea strâns comprimate sau prea lente și nu se închid, se observă o salivație crescută;
- se pare că copilul vorbește în mod constant pe nas, deși nu există semne de sinuzită și curge nasul;
- sunetele din cuvinte sunt distorsionate, înlocuite cu altele, omise - și nu doar un sunet specific, ci mai multe sau toate;
- respirația vorbirii este perturbată: la sfârșitul frazei, vorbirea se estompează, la mijlocul propoziției copilul se poate sufoca, începe să respire frecvent;
- se observă tulburări de voce: la copiii care suferă de disartrie, este prea mare și strident;
- probleme cu melodia vorbirii: copilul nu poate schimba tonul, vorbirea este monotonă, curgerea cuvintelor este prea rapidă sau prea lent, dar în ambele cazuri este de neînțeles.
Părinții atenți pot observa tulburări de vorbire la copiii lor la o vârstă fragedă. Acest lucru va face posibilă contactarea în timp util a specialiștilor necesari și, dacă este posibil, pregătirea copilului pentru școală. Cu unele forme de disartrie și tratament de succes, astfel de copii sunt destul de capabili să studieze în școli obișnuite. Pentru toate celelalte, există programe speciale de pregătire corectivă, deoarece o încălcare a aparatului lingvistic nu permite dezvoltarea deplină a abilităților de citire și scriere.
Tratamentul disartriei în copilărie
Boala necesită un efect complex medical și pedagogic. Tratamentul medicamentos al disartriei la copii este combinat cu corectarea logopediei și terapia cu exerciții fizice.
- Terapie logopedică
Logopedii, care lucrează cu astfel de copii, acordă atenție dezvoltării generale a tuturor aspectelor limbajului copiilor: vocabular, auz fonetic, structura gramaticală. Pentru aceasta se creează grupuri speciale de logopedie în grădinițe și școli de limbi corecționale. Specialiștii folosesc în principal metode de corectare a jocului, folosind simulatoare de calculator și programe care vă permit să faceți față rapid problemelor identificate.
- Tratamentul medicamentos
Tratamentul medical al disartriei implică prescrierea unor medicamente precum nootropele. Au un efect specific asupra funcțiilor superioare ale creierului, îmbunătățesc memoria și activitatea mentală, facilitează procesul de învățare, stimulează funcțiile cognitive și activitatea intelectuală a copilului. Printre acestea pot fi: encefabol, pantogam (un alt nume este acid hopanthenic), glicina, phenibut, semax, cerebrolysin, cortexin, cerepro.
- Exercițiu
Ei fac gimnastică specială cu copilul - articulație, al cărei scop este întărirea mușchilor faciali. Se efectuează și masaje logopedice și de presopunctură, precum și exerciții pentru degete.
Prognosticul pentru disartrie în copilărie rămâne întotdeauna incert, deoarece boala implică tulburări ireversibile ale sistemului nervos central și ale creierului. Scopul tratamentului acestei boli este formarea vorbirii la copil care să fie pe înțelesul celorlalți și să nu interfereze cu dobândirea ulterioară a abilităților elementare de citire și scriere.