Există două puncte de vedere opuse despre ceea ce ar trebui făcut în viață.
Un punct de vedere este predicat de mulți ezoterici, manageri de timp, autori de teorii ale formării evenimentelor cu ajutorul gândirii etc. Constă în faptul că trebuie să faci ceea ce iubești, ceea ce îți pasionează sufletul, și apoi, poate nu imediat, dar tot ce vei avea
Un alt punct de vedere poate fi găsit, de exemplu, la Castaneda. Pentru a simplifica, sună așa: nu contează ce faci, pentru că totul este lipsit de sens, iar principalul lucru este că ai ales acest tip de activitate. Trebuie să înveți să faci fără cusur ceea ce ai ales.
Multă vreme nu am putut să iau al doilea punct de vedere, dar recent mi-a venit gândul că există o mare parte din adevăr în el. La urma urmei, așa cum se dovedește în practică: începi să faci ceea ce-ți pasionează sufletul. De exemplu, dansul. Dar când te trezești devreme într-o sâmbătă dimineață și vezi că afară plouă, îți dai seama că nu vrei deloc să mergi nicăieri. Și toate gândurile entuziaste despre cât de tare vei dansa au dispărut undeva. Am un singur gând: vreau să dorm.
Adică este vorba de faptul că mai trebuie să te disciplinezi.
În relații, de exemplu, se întâmplă același lucru. Se pare că iubești o persoană, ești bun cu ea etc. Dar totuși, există momente în care te confrunți cu toată povara responsabilității pe care o poartă această relație. De exemplu, ești foarte obosit, nervos la serviciu, vii acasă și trebuie să gătești cina iubitului tău. Și de aici începe disonanța cognitivă. Se pare că îl iubești (pe ea). Dar, pe de altă parte, vrei să dormi așa, îți cazi din picioare... Și sentimentele trec cumva imediat pe bancheta din spate.
Și este imposibil să mergi pentru totdeauna într-o stare de dragoste (precum și într-o stare de entuziasm pentru ceva, cum ar fi, de exemplu, dansul). Și aici este nevoie de efortvointa si autodisciplina. Faci ceva nu pentru că îți place sau din cauza cuiva pe care-l iubești, ci pentru că ai decis, ai ales, ți-ai asumat responsabilitatea, iar acum acționezi în consecință.
Se pare că sentimentele și emoțiile noastre nu sunt la fel de sigure ca rațiunea și voința. Starile noastre de spirit se schimbă, iar bucuria pe care ai simțit-o ieri poate să nu fie acolo astăzi. Și invers, începe să-ți placă ceva în acest proces, din care nu te-ai simțit încântat la început, începi să-ți faci plăcere. Se dovedește că într-adevăr nu are mare diferență ce să faci.
Totuși, eu încă cred că există o diferență. Tocmai înclinațiile noastre către ceva pot servi drept bază pentru alegerea noastră și numai voința și autodisciplina vor ajuta să rămânem la această alegere.