scurt
  • Religia lui Urartu este, în primul rând, credințele caracteristice locuitorilor acestui stat străvechi. După caracteristicile sale, practic nu se deosebea de alte credințe religioase caracteristice lumii antice din Orientul Mijlociu. Era o religie politeistă bazată pe cele mai vechi credințe religioase. Panteonul din Urartu era suficient de mare, zeii lor personificau diverse fenomene naturale. Locuitorii din Urartu comunicau cu zeii lor făcându-le sacrificii. În plus, credințele urartiene semănau cu alte credințe mesopotamiene în multe privințe. Se distingea printr-o toleranță ridicată (pentru acele vremuri), deoarece Urartu era locuit de reprezentanți ai multor triburi și popoare mici.
  • Structura panteonului din Urartu s-a format sub influența altor religii din Orientul Mijlociu, dar influența asiriană se resimte în mod deosebit. Zeii din Urartu purtau adesea aceleași nume ca și zeitățile asirienilor, de exemplu, Teisheb și Shivina au folosit aceleași ideograme care îi desemnau pe zeii Adad și Shamash în Asiria. Totuși, Haldi, zeul suprem al lui Urartu, era unic, numele său era scris fonetic. Multe ritualuri urartiene au fost, de asemenea, împrumutate din Asiria. Zeii urartieni au o formă antropomorfă, în timp ce unii dintre ei au păstrat elemente zoomorfe - imaginea lor a fost completată cu coarne și aripi.
  • Uneori, zeii lui Urartu aveau mai multe forme, în special, acest lucru este valabil și pentru Haldi. Unii dintre zeii lor sunt înzestrați cu o natură totemică caracteristică celor mai vechi popoare - aveau zei patroni ai munților, drumurilor etc. Cercetările au arătat că ei aveau propriile lor zeități pentru fiecare dintre vârfurile Munților Armeni. Zeii masculini erau mai importanți decât zeii feminini. Principalii zei ai panteonului din Urartu, menționați mai sus, aveau și femei, care erau venerate aproximativ în aceeași măsură ca Arubain, Huba și Tushpuea.(soțiile lui Haldi, Teisheb și respectiv Shivina).
  • Prezența a trei zei supremi era comună pentru multe religii din Orientul Mijlociu, din care provine religia greacă (zeii Zeus, Poseidon și Hades). Urartienii s-au distins printr-un zel religios ridicat, și-au legat aproape toate isprăvile cu sprijinul direct al zeilor. De exemplu, în înregistrările sale, domnitorul Argishti I a menționat rugăciunile sale către cei trei zei cei mai înalți și către zeii țării Biainila, înainte de a merge și a cuceri țara Urme. Acest act, conform declarației sale, a fost voința lui a zeilor. Pentru regii din Urartu, apelul la forțele superioare înainte de începerea ostilităților a fost cel mai important element al relației lor cu zeii. Haldi, zeul Soarelui, a fost în același timp forța care i-a ajutat să reziste în luptă. Focul divin era asociat cu numele său, templele Haldi erau numite „casa armelor” sau „casa scutului”. Urartienii au încercat să-și protejeze înregistrările cu nume divine, multe dintre textele lor pe tăblițe de lut s-au încheiat cu amenințări cu moartea rapidă din mâna celor trei zei supremi pentru cei care îi vor distruge.
  • Pe lângă zeii superiori, zeitățile secundare sunt, de asemenea, de mare interes. Religia lui Urartu, așa cum am menționat deja, a adoptat mult pentru sine de la alte popoare. Zeul lunii Shelarda a devenit imaginea lui Sin, venerat în Mesopotamia, zeița Tsinaurda are aceleași funcții ca și zeița Ishtar printre babilonieni. Înregistrările lăsate de ei vorbesc despre importanța anumitor zei pentru oamenii din Urartu. S-au descoperit un fel de „liste” de zei, în care zeitățile lor erau aranjate în ordine – mai întâi masculin, apoi feminin. Această listă, după concluzia experților, era un fel de personificare a ierarhiei din panteonul Urartu.