Analiza surselor scrise antice indică faptul că sclavia era prezentă în regatul hitit. E. A. Menabde a acordat o atenție deosebită problemelor sclaviei în rândul hitiților. El a studiat legile hitite și alte înregistrări, care i-au permis să creeze un anumit sistem de cunoștințe despre modul în care s-a născut proprietatea pe sclavi în statul hitit și să dezvăluie particularitățile poziției sclavilor. Cu toate acestea, există mai multe opinii principale în cercurile academice cu privire la proprietatea asupra sclavilor hitiți, în urma cărora aceștia sunt împărțiți în două tabere - un grup consideră că sclavii hitiți aveau anumite drepturi, celălalt, dimpotrivă, susține că sclavii erau percepuți de către hitiții obișnuiți ca lucruri.
V. o. Struve credea că hitiții au reușit să ajungă în primele trei locuri în arena politică a Orientului Apropiat antic datorită sclavilor, transformându-i într-o masă absolut dependentă și lipsită de drepturi. El și alți savanți credeau că legea hitită ia tratat pe sclavi numai ca pe proprietate și că proprietarii lor puteau face cu ei așa cum credeau de cuviință. În același timp, unii cercetători din acest grup, precum A. Goetze, credeau că sclavii tratau pur și simplu o clasă joasă de oameni care nu aveau drepturi.
Artă. Koroshets, la rândul său, crede că sclavii au acționat ca subiecți de drept, ceea ce înseamnă că aveau niște drepturi. O opinie similară este exprimată de E. Newfeld, care susține că sclavii aveau un set de acte juridice pe care aveau dreptul să le îndeplinească. Această opinie este justificată de faptul că legile hitite protejează viața și sănătatea sclavilor. În același timp, unele articole ale legii spuneau că proprietarul sclavului va fi pe deplin responsabil pentru ceea ce a făcut sclavul. În general, sclavia în regatul hitit este încă o problemă neexploratată. Mii de tăblițe de lut cu texte cuneiforme rămân în arhive, care pot conține informații suplimentare.