- Unificarea primelor entități statale de pe teritoriul Urartu a început la mijlocul secolului al IX-lea î.Hr., care a fost un pas firesc ca răspuns la raidurile constante ale asirienilor. Primul rege al statului Urartu, Aram, a domnit între 864 și 845 î.Hr. A reușit să consolideze puterea regală asupra întregului teritoriu al lui Urartu, dar domnia sa a fost umbrită de invazia regelui asirian Şalmaneser al III-lea, care a fost considerată de succes chiar de asirieni. În același timp, totul indică faptul că invadatorii nu au ajuns în principalele regiuni ale Urartu, ceea ce i-a permis regelui să-și întărească în continuare puterea.
- Regele Sardura I, care a domnit între 835 și 825 î.Hr. e. la nivel oficial a consolidat instituţia puterii regale, instituind un despotism tipic lumii antice răsăritene. Domnitorul și-a „împrumutat” titlul magnific de la conducătorii Asiriei. Apariția unui nou „rege al regilor” a devenit un fel de provocare pentru asirieni, așa că nu este de mirare că în anii următori războaiele dintre aceste două state au continuat. Sarduri I a fondat o nouă capitală în orașul Tushpa și a protejat toate abordările către aceasta cu multe fortărețe. Țarul statului Urartu a efectuat centralizarea, timp în care toate moșiile mici au intrat în aparatul de stat.
- Pe vremea lui Sardura, cuneiformul asirian era folosit în Urartu, dar ulterior a fost creată o nouă scriere bazată pe limba locală pe baza acestui tip de litere. De-a lungul timpului, conducătorii acestui stat au reușit să-și consolideze puterea asupra unui alt stat urartian - Mu-tsatsir, după care conducătorul orașului Tushpa a devenit adevăratul conducător al unui singur stat - Urartu. Aceste teritorii au fost deținute până la dispariția definitivă a statului la începutul secolelor VI și VII î.Hr. e.., în timp ce Urart a reușit să reziste Asiriei destul de mult timp și cu succes, ba chiar a supraviețuit rivalului său etern.