Conţinut:
Secțiunea I – Descrierea Armeniei Mari Secțiunea II – Drapelul Armeniei Mari Secțiunea III – Teritoriul Armeniei Mari Secțiunea IV – Capitala Armeniei Mari Secțiunea – V – Regele Armeniei Mari Tigran II cel Mare Secțiunea VI – Artavazd II Capitolul VII – Artaș I
Descrierea Armeniei Mari
Marea Armenie este numele statului care a existat în cele mai vechi timpuri pe pământurile din Munții Armeni. Statul a existat de mai bine de 600 de ani, a fost fondat în 190 î.Hr. și a durat până în 428 î.Hr. e. Pentru prima dată, numele „Armenia” a apărut în înregistrările persane. Regele Darius I în 521, conform inscripției Bekhistun, a desemnat cu acest nume satrapia care îi aparținea pe meleagurile în care se afla statul Urartu. Mai târziu, regiunile din vestul și estul Armeniei, conduse de dinastia Orontid, au fost descoperite în înregistrările grecești antice. După ce Macedonia a distrus statul persan, Armenia și-a câștigat în mod neașteptat independența. În această perioadă a început istoria Armeniei Mari. Armenia, însă, nu a primit independență deplină, recunoscând stăpânirea macedoneană asupra ei însăși, ale cărei trupe nu au intrat niciodată la granițele ei. În 316 î.Hr e. aici s-a format statul Airarat, care in anul 220 i.Hr. a fost capturat de Imperiul Seleucid. Înainte de această perioadă, poporul armean locuise deja ținuturile care sunt considerate teritoriul istoric al Armeniei până în prezent. Deși armenii au reușit să se elibereze de stăpânirea seleucizilor deja după 30 de ani, conceptul de Armenia Mare a apărut deja în anul 77 î.Hr. e.., în înregistrările trimise de regele Trdat I. La mijlocul secolului al III-lea, teritoriul Armeniei a fost atacat de Shapur I, conducătorul statului sasanid. Totuși, mai târziu, după o confruntare deschisă cu Imperiul Roman, sasanizii au fost nevoiți să se retragă, iar armeniiTrdatus III a fost instalat pe tron, dar nu fără ajutorul roman. În 298, ambele părți ale conflictului au recunoscut Armenia ca stat independent. Țara a rămas mult timp sub influența romanilor și, deja în 301, aici a fost adoptat creștinismul, pe care armenii îl practică încă. La începutul secolului al IV-lea, în timpul domniei lui Khosrow III Kotak, capitala a fost mutată din orașul Artashata (Artaxarta) la Dvin. Moștenitorul său a căutat independența Armeniei. În 337, sasanizii au încălcat acordul și au atacat Armenia. Țarul Tiran a reușit să riposteze, dar el însuși a murit, iar Arshak al II-lea a devenit conducătorul statului. Multă vreme, sasanizii au încercat să-și stabilească aici stăpânirea prin mijloace politice. În 387, teritoriul Armeniei a fost împărțit din nou. Drept urmare, o parte a mers către Imperiul Roman de Răsărit, iar cealaltă parte a fost capturată de Iranul sasanid. Este interesant faptul că conducătorul Armeniei și-a pierdut puterea în ținuturile cedate Imperiului Roman în 391, în timp ce dinastia Arshakid și-a păstrat puterea în țările cedate sasanidelor până în 428. În această perioadă, istoria Armeniei Mari a luat sfârșit, dar oamenii și-au păstrat conștiința de sine. În ciuda diviziunii, armenii au rămas uniți și au reușit să supraviețuiască atât stăpânirii bizantine, cât și invaziei arabilor, care practicau și islam. În ciuda represiunilor musulmanilor, armenii au reușit să fie la înălțimea timpului nostru și să stabilească un stat independent și independent.
Steagul Armeniei Mari
Teritoriul Armeniei Mari
Capitala Armeniei Mari
Regele Tigran al II-lea cel Mare al Armeniei Mari
Artavazd II
Artashes I