Bătălia de la Poltava sau Bătălia de la Poltava, pe scurt, a devenit unul dintre evenimentele cheie din istoria Războiului de Nord, care a durat între 1700 și 1721. Bătălia în sine a avut loc la 8 iulie 1709. În aprilie, Carol al XII-lea a invadat Imperiul Rus din Ucraina, iar în aprilie a început asediul Poltavei. La acea vreme, apărarea sa era condusă de Oleksiy Kelin, sub conducerea căruia se aflau 4.000 de soldați și 2.500 de milițieni. Asediul nu a durat mult, pentru că deja în iunie, Petru I și-a adus armata la Poltava. Include 42.000 de soldați și 72 de tunuri. Carol al XII-lea, sperând să câștige această bătălie, se aștepta ca și Imperiul Otoman să se opună Moscovei.
Din partea suedezilor, la bătălie au participat până la 30.000 de oameni și 32 de tunuri. Cazacii din Zaporizhia au oferit și ei sprijin activ. Liderul lor, hatmanul Ivan Mazepa, a decis să rupă prietenia cu Petru I, sperând în viitor să repete realizările lui Bohdan Khmelnytskyi și să elibereze Ucraina de sub opresiunea Imperiului Rus. Suedezii au decis să lanseze o ofensivă deschisă împotriva trupelor lui Petru I. În timpul bătăliei, o parte din trupele suedeze s-au desprins de forțele principale și au fost învinse de comandantul de cavalerie Menshikov. Astfel, trupele suedeze au suferit pierderi semnificative chiar înainte de începerea bătăliei principale.
La ora 6 seara, Petru I a intrat în ofensivă, iar după 3 ore principalele forțe de infanterie s-au întâlnit în luptă, iar cavaleria rusă i-a depășit de pe flancuri pe suedezi. După 2 ore, suedezii au fugit, iar Carol al XII-lea și Ivan Mazepa au fost nevoiți să fugă în Imperiul Otoman. Până la Bătălia de la Poltava, Războiul de Nord a fost în favoarea suedezilor, iar după acesta, după ce a scăpat de cea mai mare parte a armatei principale, succesul lui Petru I în acest război a fost determinat. Peste 9.000 de suedezi au murit și peste 18.000 au fost capturați. Zaporizhzhya Sich a fost și el distrus, dar la acea vreme cazacii din Ucraina nu fuseseră încă distruși.