Orașele Feniciei antice erau situate pe o întindere subțire de pământ de-a lungul țărmului estic al Mării Mediterane. Până la sfârșitul mileniului al II-lea, cel mai proeminent dintre ele a fost Sidon, iar mai târziu primatul a trecut în orașele Arad și Tir. Cu toate acestea, majoritatea acestor orașe nu au supraviețuit până în vremea noastră, arhitectura Feniciei de astăzi este reprezentată, în cea mai mare parte, de orașul Amrifa, aproape de Arad.
Exemple de artă arhitecturală a fenicienilor sunt în primul rând templele. Doar unul dintre ei a reușit să supraviețuiască până în secolul XXI, toate celelalte s-au transformat de mult în ruine, de interes doar pentru turiști și arheologi. Acest templu este construit la poalele dealurilor, pereții curții sale sunt sculptați din stâncă. Un mic templu a fost construit la poalele unui deal de trei metri înălțime care se îmbină cu stânca, căruia i s-a dat forma unei capele cu acoperiș plat, trei pereți închisi și unul cu o intrare decupată. Un acoperiș boltit a fost construit în partea interioară a templului și a fost acoperit cu o cornișă egipteană la exterior.
Arhitectura Feniciei nu a fost unică, arhitecții fenicieni și-au adoptat abilitățile arhitecturale din statele vecine, în primul rând din Egipt și Asiria. Cu toate acestea, ei au reușit să aducă un stil propriu, unic, clădirilor lor, ceea ce face posibil să-l distingă de multe altele. În timp ce majoritatea structurilor feniciene de pe continent au fost pierdute în urma războaielor și conflictelor constante din Orientul Mijlociu, ruinele structurilor lor din Cipru nu au fost atât de grav deteriorate de timp. Cercetările de aici au arătat că arhitectura feniciană a fost însoțită de ornamentație. Pe pereții templelor antice, rămășițele unor coloane masive și alte suprafețe, s-au găsit multiple imagini ornamentale, în care influența popoarelor răsăritene se simte în mod inconfundabil.