Tipul de radiație de îngheț. Se observă atunci când căldura acumulată de sol și plante este eliberată în atmosferă sub formă de energie radiantă. Dacă această pierdere de căldură nu este umplută din nicio parte, plantele și solul se răcesc foarte mult. În nopțile senine, fără nori, acest lucru duce la apariția înghețului pe plante. În prezența ceții sau a norilor, o parte din radiație este absorbită de aceștia și se reflectă sub formă de radiație termică a pământului.
Plantele și solul răciți apoi răcesc și aerul adiacent sau aerul care se mișcă peste ele. Când bate vântul, straturile inferioare de aer din plantație sunt amestecate și înlocuite cu aer mai cald; pe vreme fără vânt, o astfel de înlocuire nu are loc. Deci, cu cât mișcarea aerului este mai mică, cu atât este mai mare riscul de deteriorare a înghețului.
Înghețurile de radiații sunt de obicei observate pe alocuri. Ele amenință, în primul rând, goluri, de unde aerul rece nu poate curge și formează lacuri de frig. Cauza unor astfel de acumulări de aer rece poate fi terasamentele căilor ferate și rutiere, casele, gardurile vii, fâșiile forestiere.
Tipul advectiv de îngheț. Situațiile periculoase de îngheț în timpul înfloririi sunt întotdeauna create atunci când aerul rece polar invadează din nord-vest sau nord. Astfel de mase de aer rece sunt foarte transparente și, prin urmare, se răcesc ca urmare a radiațiilor nocturne de la suprafața pământului chiar mai mult decât aerul brut saturat cu vapori de apă. În acest caz, aerul este mai rece decât plantele.
Înghețul cauzat de evaporare. Este nevoie de 590 de calorii pentru a evapora 1 cm3 de apă. Dacă, după ploaie sau zăpadă, copacii sunt înconjurați de aer uscat, atunci are loc o evaporare rapidă a apei și răcirea corespunzătoare, rezultând îngheț, chiar dacă temperatura aeruluipeste 0°C. Astfel, și stropirea plantațiilor de fructe poate crea o amenințare de îngheț dacă nu se iau măsurile adecvate.