Factorii care contribuie la formarea calculilor sunt deshidratarea cronică, nerespectarea regulilor alimentare, antecedentele familiale, consumul de medicamente insolubile și tulburările metabolice. Ca urmare a acumulării de calciu, acid uric, fosfați, magneziu sau cistină în rinichi, se formează nisip, care se transformă în pietre mici și mari. Lipsa tratamentului duce la complicații grave, până la încetarea completă a funcționării organului.
Epidemiologie
Incidența bolii în țările foarte dezvoltate nu este mai mare de 2-3%. Studiile periodice arată că este în continuă creștere și este endemic. Riscul de pietre la rinichi este mai mare în emisfera vestică (5-9% în Europa, 12% în Canada și 13-15% în SUA) decât în emisfera estică (2-5%). Cei mai scăzuti indicatori au fost observați în zonele de coastă din Japonia și Groenlanda.
În Rusia, conform datelor studiului științific „Urolitiaza. Terapia pacienților cu calculi renali și ureterali”. sub autoritatea lui Borisov St. În și Dzeranova N.K., 12% dintre bărbați și 5% dintre femei experimentează colici renale cauzate de urolitiază o dată în viață.
Un studiu publicat în Jurnalul Științific și Medical Saratov în 2011 arată o creștere a numărului de pacienți în Federația Rusă din 2002 până în 2009 la17,3%. Același studiu oferă date despre districtele federale:
Districtul FederalFrecvența la 100.000 de locuitoriCentral546,8Nord-Vest539,9Yuzhny434,0Volga525,9NordCaucazian395,6Ural458,0 Vârsta medie a pacienților cu nefrolitiază este de la 20 la 49 de ani. Incidența maximă se observă la vârsta de 35-45 de ani, în timp ce pietrele la rinichi sunt de două ori mai frecvente la bărbați. Probabilitatea de recidivă a calculilor calcaroși idiopatici după diagnosticul și tratamentul inițial este de 40-50% după 5 ani și 50-60% după 10 ani. Frecvența reapariției calculilor cauzate de boli sistemice (cistinurie sau hiperparatiroidism primar) este mult mai mare.
Motive
Cauzele și mecanismul formării nisipului în rinichi și organele sistemului urinar nu sunt pe deplin înțelese. Există trei teorii ale dezvoltării bolii:
Teoria fizico-chimică are în vedere perturbarea echilibrului dintre cristaloizi și coloizi, ceea ce duce la începutul formării nisipului. Motivele pentru aceasta sunt deteriorarea peretelui uretral de natură diferită, infecții cauzate de bacterii în tractul urinar, prezența insuficientă a vitaminei A în organism, tulburări ale sistemului endocrin, patologii ale glandei tiroide, un stil de viață sedentar și slăbirea mușchilor. , leziuni susținute ale sistemului musculo-scheletic, tulburări ale sistemului digestiv, întârzieri periodice și stagnare a urinei.
Teoria „matricei” presupune că intrarea oricărei particule străine în sistemul urinar poate servi drept început pentru formarea unei pietre în rinichi. Matricea poate fi: cheaguri de sânge și puroi, acumulare de celule microbiene ale epiteliului sau cilindrii renali.
Influența bolilor concomitente ale sistemului urinar, care duc la dificultăți în fluxul de urină. Stagnarea urinei crește semnificativ riscul de formare a pietrelor.Există, de asemenea, un agent infecțios - o nanobacterie, în jurul căreia se concentrează sărurile minerale și, ca rezultat, se formează un calcul.
Pietrele sunt împărțite în două tipuri principale: calciu - și nu conțin calciu. În 70% din cazuri, calculii constau din calciu, 5% — mixt, iar în 25% — necalciu (săruri de acid uric).
Factorii de risc includ:
- structura anormală a organelor sistemului urinar;
- ereditate;
- boli cronice ale tractului gastro-intestinal;
- gută;
- infectii ale tractului urinar.
De ce se formează pietrele la rinichi?
Simptome
Un simptom clasic al urolitiază este colica renală - o durere bruscă și severă în partea inferioară a spatelui, care iradiază către abdomen și vezică urinară. Se manifestă prin mers intens pe jos, alergare, zguduiri în transport, tulburări de alimentație sau consum intens de alcool. Aproximativ 50% dintre pacienți prezintă greață și vărsături. La consultația inițială, pacienții raportează prezența infecției și prezența sângelui în urină. Principalele tipuri de simptome:
- durere în timpul urinării;
- tulburări urinare;
- apariția sângelui în urină;
- apariția puroiului în urină;
- excreția de nisip și concrețiuni mici împreună cu urina;
- greață, vărsături, temperatură ridicată până la 38 de grade Celsius.
Prezența nisipului în rinichi și a pietrelor mici pentru o perioadă lungă de timp poate să nu se manifeste sau să provoace simptome ușor de controlat.
Tabloul clinic depinde de locația nisipului și a pietrelor:
- în rinichi - durere surdă, dureroasă în regiunea lombară;
- în ureter - durere în zona inghinală, dă coapsei corespunzătoare;
- în vezică — durere în abdomenul inferior, iradiază spre perineu, devine mai intensă la mișcare.
Durerea este însoțită de disfuncții ale tractului digestiv: constipație, greață, vărsături, apărarea mușchilor abdominali.
Nevoia de a urina crește frecvența oricărei categorii, inclusiv deplasările cu transportul, activitățile sportive și mersul rapid pe jos. În timpul defecării, fluxul de urină poate fi întrerupt brusc din cauza deplasării calculului.
Posibile complicații
Dacă pacientul merge prematur la medic pentru ajutor, apar complicații care sunt asociate cu afectarea organelor sistemului urinar:
Un bărbat care are tendința de a dezvolta nisip și pietre ar trebui să contacteze un medic sau cel mai apropiat departament al policlinicii pentru asistență medicală în caz de durere în partea dreaptă sau stângă, precum și în prezența urinei roșii.
Diagnosticare
Cu simptomele inițiale ale bolii, pacientul consultă de obicei un medic generalist sau un chirurg. Medicul chestionează pacientul, îi examinează cardul medical și palpează regiunea lombară— un simptom Pasternacki pozitiv indică o boală de rinichi.
După examenul fizic, medicul transferă pacientul în secția de urologie, unde medicul urolog îl îndrumă către studii de laborator și instrumentale. Testele de laborator includ o hemoleucogramă completă (CBC) și o analiză completă a urinei (UCC).
Conform UAC, se determină o ESR crescută (viteza de sedimentare a eritrocitelor) și un număr crescut de leucocite în prezența unui agent infecțios.
Conform OAM, micro- sau macrohematurie, sunt determinate modificări ale acidității, bacteriilor și sării în urină.
Metode de diagnostic instrumental în nefrolitiază:
- examinarea cu raze X ajută la determinarea localizării nisipului/pietrei;
- examinarea cu ultrasunete (ultrasunete) — vă permite să vedeți dimensiunea rinichiului, a pelvisului, care poate fi extins, umflarea parenchimului, prezența nisipului/pietrei;
- urografie excretorie — se evaluează starea funcțională a rinichilor;
- CT (tomografie computerizată) cu contrast — ajută la aflarea densității concrețiilor, a localizării acestora și a stării anatomice și funcționale a rinichilor;
- explorare minerală de nisip/piatră.
Dacă pacientul este îndrumat pentru o scanare CT, nu se efectuează diagnosticul cu raze X.
O examinare completă a pacientului oferă urologului o idee despre:
- localizarea nisipului/pietrei;
- partea laterală a leziunii;
- numărul de pietre;
- forma, dimensiunea, suprafața pietrei;
- compoziție nisip/piatră.
Tratament
Tratamentul vizează îndepărtarea nisipului în mod conservator sau chirurgical și tratamentul simultan al bolii de bază.
Tratamentul non-operator este împărțit în 2 tipuri: medicinal și fitoterapie. Există două tipuri de terapie medicamentoasă care vizează îndepărtarea nisipului/pietrei:
Pentru a elimina durerea cu terapia medicamentoasă, medicul prescrie medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Remediile populare care vizează zdrobirea pietrelor folosesc decocturi de semințe de in, infuzii de iarbă de coada-calului, semințe de măcriș de cal, rădăcini de păpădie, mazăre, suc de ridiche cu miere, lămâie, morcov și sfeclă roșie, dovleac, arpaș, fructe de pădure, ceapă și usturoi. Infuzia de semințe de mărar este folosită pentru durere.
Dietoterapia
După îndepărtarea nisipului/piatra din rinichi, este necesar să vizitați un nutriționist pentru a face o dietă adecvată.
Pacientul trebuie:
- reduce consumul de alcool, alimente sărate, picante, grase, prăjite, afumate;
- împărțiți alimentația zilnică în 5 mese;
- nu mâncați în exces;
- bea 2-3 litri de apă pe zi;
- bea ceai verde sau boabe de cafea;
- mâncați legume și fructe verzi;
- reduce consumul de zahăr și sare;
- excludeți administrarea de medicamente cu calciu, vitamina C.
Dietoterapia depinde de compoziția pietrei. Cu calculi formați din fosfați, consumul de carne, pește, ouă, mazăre, fasole, mere, gutui, lingonberries, struguri este binevenit. Produsele lactate, legumele, fructele sunt excluse din alimentație.
Dacă pietrele constau din acid uric, medicul prescrie „Tabelul nr. 6”, unde utilizarea cărnii, peștelui, afumatului, leguminoaselor, măcrișului, ciupercilor este limitată. Este permisă utilizarea produselor lactate, a produselor din carne gătită, dar fără bulion, terci, cereale, nuci, fructe și legume.
Exemplu de meniu pentru ziua:
MeseMâncare Mic dejun 250 ml apă înainte de masă, ou fiert, terci de grâu Al doilea mic dejun 250 ml apă înainte de masă, salată de legume Prânz 250 ml apă înainte de masă, legume, supă vegetariană După-amiaza 250 ml apă înainte de masă, marmeladă, iaurt Cina 250 ml apa inainte de masa, clatite cu mar si portocala In 3 ore Inainte de culcare, un pahar de chefir 1%
Prevenirea
Prevenirea formării nisipului în rinichi la bărbați constă în respectarea regimului alimentar și de băut. Pentru a întări sănătatea, este util să folosiți exerciții fizice ușoare și tratament în sanatoriu-stațiune:
- dieta - excludeți bulionul de carne, alimentele grase, prăjite, picante, sărate;
- activitate fizică - exerciții fizice dimineața, plimbări în aer curat, înot, atletism;
- băutură abundentă - 2-3 litri pe zi;
- tratament sanatoriu-stațiune — pacienții cu urolitiază sunt sfătuiți să folosească stațiuni cu ape minerale terapeutice;
- alte măsuri pentru a preveni urolitiaza — aportul de infuzii și decocturi de ierburi, nu se răcește excesiv.
În caz de disconfort în partea inferioară a spatelui, durere la sărituri, este necesar să consultați urgent un medic pentru a începe tratamentul precoce și pentru a evita complicațiile.