Vă oferim frumoase poezii de toamnă de Serhiy Yesenin. Fiecare dintre noi știe bine din copilărie poeziile Serhiy Yesenin despre toamnă, iar unii le citesc copiilor și nepoților lor. Aceste poezii sunt incluse în programa școlară pentru diferite clase.
Poeziile scurte ale lui Yesenin despre toamnă ajută nu numai la dezvoltarea limbajului și a memoriei, ci și la familiarizarea cu perioada frumoasă a anului, toamna.
A scos un crâng de aur - Serhii Yesenin
A îndepărtat un crâng de aur
Cu mesteacăn, limbaj vesel,
Și macaralele, zburând din păcate,
Nu le mai pare rău de nimeni.
Cui să-i fie milă? La urma urmei, fiecare călător din lume -
Va trece, va intra și va ieși din nou din casă.
Omul de cânepă visează la toți morții
Cu o lună lată peste un iaz albastru.
Stau singur în mijlocul câmpiei gol,
Și macaralele sunt duse de vânt,
Sunt plin de gânduri despre tinerețea veselă,
Dar nu regret nimic din trecut.
Nu-mi pare rău de ani irosi
Floarea de liliac nu este o milă pentru suflet.
Un foc de rowan arde în grădină,
Dar nu poate încălzi pe nimeni.
Periile Rowan nu vor arde,
Iarba nu va dispărea din galben,
Așa cum un copac cade frunze în liniște,
Așa că arunc cuvinte triste.
Și dacă timpul, măturand de vânt,
Răzuiți-le pe toate într-un singur bulgăre inutil...
Pune-o așa... că crângul este auriu
A răspuns cu un limbaj dulce.
Serhiy Yesenin - Câmpurile sunt comprimate, plantațiile sunt goale...
Câmpurile sunt comprimate, crângurile sunt goale,
Ceață și umezeală din apă.
Cu roata pentru munții albaștri
Soarele s-a rostogolit în liniște.
Drumul săpat doarme.
Ea a avut un vis azi
Destul de puțin
Așteptarea iernii este gristânga…
***
Toamna
R. V. Ivanov
Ienupărul de pe stâncă este mai liniștit. Autumn, o iapă roșcată, își scarpină coama.
Deasupra capacului de râu al malurilor Se aude zdrăngănitul albastru al potcoavelor ei.
Schema-vânt cu pas atent Suf frunze de-a lungul marginilor drumului
Și sărutări pe tufa de roan Ulcerele sunt roșii pentru Hristosul invizibil.
*** O bufniță țipă toamna
Toamna, o bufniță urlă Deasupra golului unei răni de drum. Capul meu zboară, O tufă de păr auriu se ofilește.
Câmp, stepă "ku-gu", Bună, mamă aspen albastru! În curând luna, scăldat în zăpadă, Va sta în buclele rare ale fiului.
În curând îmi voi fi frig fără frunze, Umplându-mi urechile de zgomot de stele. Fără mine, tinerii vor cânta, Bătrânii nu mă vor asculta.
Un nou poet va veni de pe câmp, În pădurea nouă, fluieră au anunțat. Vântul bate toamnaș, Frunzele șoptesc toamnaș.
***
Frunze de aur se învârteau - Serhii Yesenin
Frunzele de aur s-au învârtit În apa roz de pe iaz, Ca fluturii, o stol ușoară Zboară slab spre stea.
Astăzi, sunt îndrăgostit de această seară, Aproape de inimă, valea se îngălbenește. Băiatul-vânt până la umeri A bărbierit tivul pe mesteacăn.
Și în suflet și în vale răcoare, Amurg albastru ca o turmă de oi, În spatele porții grădinii tăcute Clopotul va suna și va opri.
N-am niciodată atât de cumpătat Așa am ascultat carnea inteligentă, Bine ar fi, ca ramurile de salcie, Să cad în rozul apelor.
Ar fi bine, zâmbind cerbului, Mestecând fân cu fața de lună... Unde ești, unde ești, bucuria mea liniștită, Iubind pe toți, să nu-ți dorești nimic?
***
Drumul s-a gândit la seara roșie...Drumul s-a gândit la seara roșie, Tufe de rowanadâncimi mai încețoșate. Vechea casă cu fălcile pragului Mestecă aluatul moale parfumat al tăcerii. Toamna rece blând și blând Fură prin ceață la curtea de ovăz; Prin sticla albastră un băiat cu părul galben Strălucește ochii pe jocul de șah. Îmbrățișând trompeta, scânteie în spatele buclelor Cenușa este verde de la cuptorul roz. Cineva a plecat și vântul cu buze subțiri șoptește despre cineva care a dispărut în noapte. Cineva nu mai călcă în picioare crângurile cu călcâiele Frunze mărunțite și iarbă de aur. Un oftat lung, scufundându-se cu un subțire. clopoțel, Sărută ciocul unei bufnițe răvășite. Norii devin mai groși, pace și somn în hambar , Drumul alb este modelat de un șanț alunecos... Și paiele de orz tipa usor, Vacile dau din cap atarnandu-le de buze.
*** Toamna
Toamnă! Cerul este gros, Vântul e zgomotos. Natura e plictisitoare Se uită peste tot.
Florile s-au stins; Copacii sunt goi: Grădinile s-au stins, Sorte triste.
Și păsările nu se aud, Toți au zburat. Primăvara trecută S-a cântat un cântec.
Toamnă! Cerul este gros. Plouă, E trist, plictisitor Timpul se scurge.