Violența domestică este un rău social care poate fi întâlnit în toate culturile, țările și păturile sociale. Deși femeile pot fi, de asemenea, autorii abuzurilor, ele tind să fie cele mai frecvente victime ale violenței domestice. Conform datelor OMS (2002) și după o analiză a diferitelor studii, de la 10% la 69% dintre femeile chestionate au suferit violență fizică din partea partenerului lor la un moment dat în viața lor. Este clar că astfel de date indică faptul că violența domestică este o problemă la nivel mondial și necesită atenție din partea instituțiilor, precum și din partea științei.
În acest sens, studiile efectuate au încercat să înțeleagă și să explice ceea ce face ca o persoană să atace pe cei cu care locuiește în aceeași familie. Printre altele, se pare că cursul cognitiv al agresiunii interne poate diferi de cei care nu sunt predispuși la acțiuni violente. Un astfel de studiu a fost realizat la Universitatea din Jaen, Spania.
Acest studiu compară performanța unui grup de agresori domestici cu alte grupuri criminale: sexuale, violente și nonviolente. De asemenea, ca grup de control, a fost colectat un grup de persoane care nu aparțineau violatorilor. Testul a fost împărțit în două părți. Partea A, persoana trebuia să conecteze cu o linie continuă numerele de la 1 la 25 prezentate aleatoriu pe o bucată de hârtie în două cercuri. În piesa, în cercurile cu cifre și litere, a fost necesar să legați fiecare număr pe rând cu litera corespunzătoare în ordine alfabetică până ajungeți la ultimul element.
Rezultatele au fost publicate recent în revista „Medicina, Știința și Dreptul” și au arătat că abuzatorii domestici au modificat într-adevăr performanța executivă. Dar grupul în care au existat infractori sexuali are nevoie de mai mult timp pentrufinalizarea celei de-a doua părți a testului. Pe de altă parte, persoanele din grupul criminalilor violenți au arătat mai multe erori în această parte a testului, adică eșecurile lor au dus la impulsivitate necontrolată.
Autorul concluzionează că datele obținute sugerează că violatorii domestici și sexuali sunt oarecum asemănători, că aceștia prezintă o mare flexibilitate mentală și control executiv, aceste probleme pot fi explicate parțial prin relația care există între aceste tipuri de violență. Flexibilitatea mentală ne permite, de exemplu, să ne adaptăm la schimbări și neprevăzute sau să adoptăm perspective diferite în diferite situații sau probleme. Sperăm că toate aceste cunoștințe ne vor permite să cunoaștem mai bine acești oameni și familiile lor și mai ales să prevenim posibilitatea ca acest tip de comportament ca fiind anormal.