Mijlocul secolului al XVII-lea a fost marcat de un număr mare de răscoale în principatul Moscovei, cauzate de abuzul de putere de către boieri. Una dintre acestea a fost Revolta de la Pskov din 1650, cunoscută și sub numele de Rebeliunea Pâinii. Descriind pe scurt acele evenimente, este posibil să evidențiem motivul „oficial” pentru care a izbucnit revolta. În acel moment, Principatul Moscovei era obligat să furnizeze o cantitate mare de cereale Suediei, de la încheierea păcii Stolbovsky în 1617. În 1650, speculațiile cu privire la prețurile produselor de pâine s-au manifestat cel mai viu la Pskov, în urma căreia locuitorii săraci ai orașului au început să se răzvrătească în mod deschis împotriva stării actuale de lucruri.
Ei au inclus comercianți, artizani și trăgători. La sfârșitul lunii februarie, casele oamenilor nobili, ale comercianților bogați și ale reprezentanților clerului au fost distruse masiv în oraș. Trimișii coroanei suedeze, care se aflau în acel moment la Pskov, au fost de asemenea luați în custodie. În câteva luni, locuitorii din Pskov au creat, de fapt, un stat independent, dar nu și-au pierdut speranța de a ajunge la o înțelegere cu capitala. Rebelii au cerut dreptate, dar Moscova a răspuns trimițând trupe. Trupele regale au stat trei luni sub oraș, neputând să-l cucerească.
Cu toate acestea, revolta de la Pskov a fost înăbușită din interior. Oamenii bogați au preluat din nou puterea în oraș, iar când delegația de la Moscova a sosit în oraș pe 17 august, revolta fusese deja oprită efectiv. Pe 20 august, locuitorii au încercat să se ridice din nou, dar această încercare a fost fără succes. Deja în octombrie, autoritățile de la Moscova i-au capturat pe instigatorii revoltei, i-au supus unor torturi brutale și apoi i-au exilat. A fost departe de a fi singura revoltă împotriva arbitrariului autorităților din acele vremuri, însă, orașele rebele, în loc să se unească, au sperat în zadar la o rezolvare pașnică a problemei și la satisfacerea cererilor lor.