Statul babilonian a fost fondat pe baza culturii sumeriene. Deși crearea unui stat independent în Babilon este asociată în primul rând cu sosirea triburilor amoriți care locuiesc în sudul Mesopotamiei, sumerienii s-au contopit cu aceștia, iar cultura sumeriană a continuat să joace aici un rol principal. Acest lucru a afectat și credințele popoarelor. Religia regatului babilonian a fost, de fapt, moștenită de la sumerienii care locuiau acolo. Mai mult, aici preoția a avut cea mai mare influență între toate moșiile din societate.
Închinându-se zeilor babilonieni, omul a recunoscut că este neputincios în fața forțelor puternice care au stabilit ordinea universului și ordinea socială stabilită. O influență atât de puternică a religiei a încetinit dezvoltarea științei, oamenii nu aveau voie să învețe despre lume și era interzis să exercite o influență excesivă asupra ei. Poate că acesta este ceea ce este legat de dezvoltarea ulterioară a sistemelor de irigare în Babilon, fără de care nu era posibil să se cultive culturi de cereale aici.
Deși babilonienii au moștenit de fapt panteonul sumerienilor și al akkadienilor, sistemul general de religie a devenit mult mai complicat. Babilonienii s-au închinat zeului plantelor Tammuz, care era în mod constant pe moarte și renaștere. Zeul ploii Adad nu era la fel de venerat ca în Asiria, deoarece influența precipitațiilor în ținuturile inferioare ale Mesopotamiei a fost mai mică. Religia regatului babilonian a îndumnezeit și trupurile cerești. Shamash și Fiul sunt zeii Soarelui și ai Lunii, Ishtar este zeița fertilității. Pe Marte, așa cum a fost cazul în multe religii, babilonienii au văzut un zeu al războiului, numindu-l Nergal. Principalul din panteonul zeilor babilonieni era Marduk, cu care asirienii nu voiau să fie de acord, slăvindu-l pe zeul Assur. Totuși, toate popoarele Mesopotamiei și-au onorat zeii, chiar dacă nu i-au considerat pe cei principali.