În prima jumătate a mileniului II î.Hr. e. întreaga vale a celor Două Râuri a fost unită sub stăpânirea regatului babilonian. Din acel moment, Babilonul a devenit un centru economic și cultural în toată Asia antică, chiar și în ciuda faptului că Babilonul era adesea sub stăpânirea altor state. Cămătăria și vânzarea copiilor în sclavie erau caracteristice culturii babiloniene în perioada timpurie, deși a devenit inacceptabilă din punct de vedere moral.
Cultura babiloniană se distingea prin prezența celui mai avansat sistem juridic în acele vremuri. Și deși legile lui Hammurabi, care sunt primul cod de documente juridice din istorie, nu au fost puse în aplicare peste tot, ele au fost adoptate de alte popoare din Mesopotamia, modificându-le în funcție de particularitățile sistemului lor juridic. Babilonienii îl considerau pe Marduk a lor. patron și divinitate supremă. Babilonienii au scos în evidență șapte zei astrali, proeminenți în ceruri, și fiecăreia dintre ei era dedicată una dintre zilele săptămânii, care a servit drept bază pentru săptămâna de șapte zile acceptată în întreaga lume. Cultura regatului babilonian s-a remarcat prin slujirea deosebit de zelosă adusă zeilor. Aici starea preoților a atins cea mai mare înflorire, în timp ce în alte națiuni preoția sa dezvoltat mai încet. Au existat chiar și preotese care s-au închis în temple, ceea ce seamănă cu stilul de viață al călugărițelor creștine.
Totuși, la rândul său, preoția, ca și clerul creștinilor, a încetinit dezvoltarea științei și culturii. Cu toate acestea, aici s-au dezvoltat activ matematica și astronomia, matematicienii babilonieni știau cum să rezolve ecuații cu trei necunoscute, iar teorema lui Pitagora a fost formulată într-o formă particulară cu mult înainte de nașterea matematicianului grec. Cultura Babilonului aproape că nu a reușit să supraviețuiască până în zilele noastre, de când orașul în secolul al III-lea î.Hr. a fost de fapt abandonat, iar în secolul al VI-lea d.Hr. e. angajat la uitare.