Copilul crește, se dezvoltă și, desigur, învață să comunice cu alți copii, precum și cu adulții. El examinează percepția copiilor asupra oamenilor din jurul lui și modelele de comunicare prin prisma relațiilor din familie, adică mediul său obișnuit. Dacă părinții țin prea mult la copil, răsfățați-l, când copilul simte constant o atenție sporită din partea rudelor, atunci nu este de mirare că va cere același lucru de la semenii din jurul său.
Și dacă nu trece o zi în familie fără certuri, atunci copilul își formează automat opinia că oamenii nu pot comunica într-un mod diferit, prin urmare, apar din nou conflicte cu alți copii. Părinții nu ar trebui să caute motive doar la alți copii, ar trebui să-și urmeze propriul copil, să vadă cum reacționează el la anumite situații din familie. Este necesar să vorbești mai mult cu copiii despre prietenii lor sau despre cei pe care nu îi plac din anumite motive.
Dacă copilul a comis o faptă rea, este mai bine să vorbiți cu el, dar în niciun caz nu trebuie să discutați despre asta sau să-l certați în prezența altor persoane, altfel va începe să facă „rău”. Copilului ar trebui să i se ofere un bun exemplu de comportament, ar trebui să realizeze pentru el însuși câteva reguli care să-l ajute pe viitor să stabilească comunicarea în lumea adulților, precum ajutor reciproc, ajutor și sprijin reciproc. În unele situații, chiar și părinții înșiși ar trebui să își corecteze comportamentul, ajutând astfel atât copilul, cât și pe ei înșiși să înțeleagă o altă persoană și să stabilească o comunicare sănătoasă, atât în cadrul familiei, cât și cu cei din jur.
Vă rog împărtășiți!: