La fel cum experiențele pozitive și negative ne afectează creierul, la fel și genetica, în urma căreia se formează comportamentul nostru. O componentă genetică poate sau nu să contribuie la o personalitate antisocială. Aceasta este concluzia unui studiu recent realizat la Universitatea din Montreal (Canada) și publicat în Jurnalul Internațional de Neuropsihofarmacologie.
„Consecințele activității multor gene care sunt prezente la majoritatea oamenilor, în funcție de factorii de mediu. În plus, aceste componente genetice se influențează reciproc”, explică Sheila Hodgins, co-autor al studiului.
Oamenii de știință au efectuat cercetări pentru a determina dacă delincvența juvenilă poate fi legată de interacțiunea a trei componente genetice comune: MAOA, o enzimă cheie implicată în catabolismul neurotransmițătorilor cerebrali, BDNF, care modulează plasticitatea neuronală sau capacitatea celulelor creierului nostru de a remodela căi și conexiuni de-a lungul vieții; şi 5-HTTLPR4, gena transportorului serotoninei.
Pentru a face acest lucru, au invitat 1337 de elevi de liceu cu vârste cuprinse între 17 și 18 ani să participe la experiment. Toți au completat un chestionar anonim, care a inclus întrebări legate de conflicte familiale, criminalitate, abuz sexual și calitatea relațiilor lor. În plus, de la participanți a fost prelevată o probă de salivă, din care oamenii de știință au extras ADN.
Rezultatele au arătat că trei variante comune ale acestor gene interacționează între ele și depind de factorii de mediu, cum ar fi conflictul în familie sau violența sexuală, care cresc probabilitatea ca o persoană să se implice în comportament antisocial și criminal. Astfel, un mediu pozitiv atât în familie, cât și în cercurile sociale reduce riscul ambelor comportamente la acest grup de adolescenți.
„Aceste concluziicompletează rezultatele altor studii care arată că genele influențează creierul și astfel comportamentul se schimbă prin sensibilitatea la mediul înconjurător”, a sugerat Hodgins.