Ce să faci dacă, din primele zile de viață, un nou-născut are o fontanelă foarte mică care nu corespunde standardelor? În primul rând, trebuie să vă asigurați că diferă cu adevărat de standardele medicale.
norme
Dacă nu observați la timp că copilul are o fontanelă mică, consecințele unei astfel de greșeli pot fi un pericol grav pentru viața și sănătatea copilului. Cu toate acestea, mult mai des părinții tineri și fără experiență intră în panică foarte devreme. Pentru a preveni acest lucru, trebuie să cunoașteți standardele de dimensiuni normale ale acestei zone a capului copilului pentru a le compara cu indicatorii nou-născutului:
- până la 1 lună — 30 mm;
- 2 luni — 25 mm;
- 3 luni — 22 mm;
- 4 luni — 20 mm;
- 5 luni — 18 mm;
- 6 luni — 17 mm;
- 7 luni — 16 mm;
- 8 luni — 15 mm;
- 9 luni — 14 mm;
- 10 luni — 12 mm;
- 11 luni — 8 mm.
Desigur, toți acești indicatori sunt supuși unei mici erori și nu reprezintă standardul de aur. Dacă abaterea de la normă este de 3-4 mm, nu este groaznică. Dar dacă nou-născutul are o fontanelă mică, chiar și ținând cont de această eroare, părinții ar trebui să se gândească mai serios la asta și să ia anumite măsuri pentru a evita consecințele neplăcute. Al doilea pas după compararea dimensiunilor este acela de a afla motivul acestui fenomen.
Motive
De ce un bebeluș are o fontanela mică poate fi determinat doar de un medic, așa că este inutil să încerci să afli prin intermediul bunicilor atotștiutoaresi vecinii După ce medicul pediatru examinează zona cu probleme a bebelușului, el va putea determina cauza fenomenului. Cel mai adesea acestea sunt:
- o caracteristică individuală a structurii craniului unui nou-născut: în acest caz, părinții nu trebuie să se teamă și să se îngrijoreze, deoarece nu există niciun pericol pentru sănătatea copilului;
- craniosinostoza este o boală destul de rară a sistemului osos și osos al bebelușului, în care sunt diagnosticate închiderea prea devreme a suturilor craniene, creșterea presiunii, tulburări de auz, strabism, probleme cu creșterea întregului schelet; boala poate fi congenitală sau dobândită ca urmare a rahitismului sau a anomaliilor în activitatea glandei tiroide;
- diverse anomalii ale dezvoltării creierului.
În ciuda faptului că aceste boli sunt rar diagnosticate, o fontanelă mică la bebeluși este un motiv pentru a merge la medic pentru o consultație. El va clarifica cauza acestei patologii, va prescrie un tratament adecvat, dacă este necesar, va da sfaturi. Acest lucru va ajuta la evitarea consecințelor nedorite.
Consecințe
Părinții ar trebui să știe la ce poate duce o fontanelă mică la naștere dacă nu îi acordă atenție la timp. Craniosinostoza este deosebit de periculoasă în acest sens:
- deformarea craniului;
- orbire;
- strabism;
- întârzierea dezvoltării mentale și fizice;
- afectarea auzului;
- probleme mentale.
Tratamentul unei astfel de boli necesită intervenție chirurgicală și, cu cât este efectuată mai devreme, cu atât copilul va avea mai multe șanse de recuperare. Prin urmare, este de dorit să observați o fontanelă mică încă din primele zile de viață. Chiar dacă la naștere această zonă a capului bebelușului va fi aproape de dimensiunea normală, trebuie verificată săptămânal pentru respectarea standardelor de mai sus pentru a nu rata o patologie periculoasă care duce lala consecinţe atât de grave.
Dar chiar dacă medicul nu a găsit nimic în timpul examinării, părinților li se recomandă să ia o serie de măsuri care să le permită să evite toate capcanele periculoase legate de fontanela mică la un nou-născut.
Sfat
Câteva sfaturi utile le vor permite tinerilor părinți să ajusteze dimensiunea coroanei bebelușului la valori normale, dacă li se pare foarte mică. Aceste recomandări trebuie date la consultațiile pediatrului (nu introduceți nicio restricție fără a le consulta), dacă nu se constată anomalii ale dezvoltării creierului.
Dacă copilul are o fontanelă mică, părinții nu ar trebui să se teamă de ea. În primul rând, trebuie să vă asigurați că abaterea are loc cu adevărat. În al doilea rând, trebuie să consultați un medic pentru a afla cauza. În al treilea rând, să oferim copilului o îngrijire decentă și cuprinzătoare, astfel încât problema să dispară definitiv.