nou-născuți
Enterocolita necrotică la nou-născuți este o afecțiune patologică care se dezvoltă cel mai adesea la copiii prematuri care au avut hipoxie intrauterină severă înainte de naștere. Această afecțiune este extrem de periculoasă și necesită îngrijiri medicale imediate pentru copil. Conform diverselor date statistice, decesele apar în 50-90% din cazuri.

Cauzele apariției

Medicina modernă consideră că, în majoritatea cazurilor, enterocolita necrozantă apare la prematuri, precum și la cei care au suferit asfixie în timpul nașterii (mai multe despre consecințele asfixiei la nou-născuți) sau au unele tulburări ale sistemului respirator (sindromul de suferință neonatală). Prezența patologiilor materne în timpul sarcinii este, de asemenea, de mare importanță: diabet la mamă, inclusiv diabet gestațional, toxicoză tardivă severă, precum și transferul complet al acestor copii la hrănirea artificială încă din primele zile de viață.

Simptome de enterocolită necrozantă a nou-născuților

Această patologie se caracterizează printr-un debut acut, iar simptomele apar nu mai devreme de a cincea zi de viață. Cu enterocolită necrozantă, copilul are distensie abdominală, vărsături cu impurități bilioase, scurgeri rectale care arată ca sângele.

În starea de pre-perforare, se observă o durere pronunțată de-a lungul cursului intestinului gros, în unele cazuri, la palpare poate fi determinat un infiltrat. Examinarea cu raze X relevă pneumatoza (umflarea) peretelui intestinal, iar petele de pe imagine corespund locurilor de acumulare de infiltrat.

Dacă există o perforație ascunsă a peretelui intestinal, atunci totul indică pneumatoză chistică. Datorită dezvoltării rapide a necrozei pereților intestinali, perforarea poate apărea la câteva ore după apariția primelor simptome.

Tratamentul bolii

Dacă copilul are vreunulsimptome suspecte, este necesar să contactați urgent și neapărat o instituție medicală pentru a primi ajutorul necesar. Tratamentul unui pacient mic poate fi efectuat numai într-un spital specializat.

În primul rând, se iau măsuri conservatoare:

  • terapie antibacteriană;
  • terapie specifică de detoxifiere;
  • terapie desensibilizantă și simptomatică (tratamentul manifestărilor individuale ale bolii),
  • terapie cu vitamine

Copilul trebuie plasat într-o cuvă specială în care primește cantitatea necesară de oxigen și suferă inhalații alcaline, alimentația parenterală sau hrănirea dozată trebuie efectuată timp de 2-3 zile, iar lichidul lipsă trebuie compensat prin administrare intravenoasă.

Dacă apare perforația în cavitatea abdominală, atunci apare o imagine a peritonitei vărsate. Examenul cu raze X relevă gaze în cavitatea abdominală, care devine principala indicație pentru intervenția chirurgicală.

Copiii în această stare sunt sub supravegherea constantă a unui chirurg. Diagnosticul în timp util și începerea timpurie a tratamentului au făcut posibilă creșterea numărului de copii care au fost tratați conservator (intoxicația dispare, scaunul se normalizează, iar infiltratul se dizolvă).