Vă oferim frumoase poezii de toamnă de A. S. Pușkin. Fiecare dintre noi știe bine poeziile lui Pușkin despre toamnăîncă din copilărie, iar unii le citesc copiilor și nepoților lor. Aceste poezii sunt incluse în programa școlară pentru diferite clase.
Poeziile scurte ale lui Pușkin despre toamnă ajută nu numai la dezvoltarea limbajului și a memoriei, ci și la familiarizarea cu perioada frumoasă a anului, toamna.
Alexandru Pușkin. Poezie Deja cerul respira toamna...
Cerul deja respira toamna, Soarele strălucea mai rar, Ziua se scurta, Acoperirea misterioasă a pădurii Cu un zgomot trist, s-a expus, Ceața cădea pe câmpuri, O rulotă strigând de gâscă Întinsă spre sud: se apropia Era o perioadă destul de plictisitoare; Noiembrie era deja lângă curte.
***
Alexandru Pușkin. Poezie Este un timp mohorât! Farmecul pentru ochi!...
Timp tulburat! Farmecul ochilor! Frumusețea ta de rămas bun îmi este plăcută - Îmi place decolorarea luxuriantă a naturii, Pădurile îmbrăcate în purpuriu și auriu, În holurile lor zgomotul vântului și respirația proaspătă, Și blândul ondulat cerurile sunt acoperite, Și o rară rază de soare, și primele înghețuri, Și îndepărtate amenințări cenușii de iarnă.
***
Alexandru Pușkin. Dimineața de toamnă
Se auzi un zgomot; cu o țeapă de câmp S-a anunțat singurătatea mea, Și cu imaginea unui iubit în târâi Ultimul vis a zburat. Umbra nopții a căzut deja din cer. S-a răsărit zorii, ziua palidă strălucește - Și în jurul meu surdă pustiire... Ea nu mai e... Eram lângă țărmuri, Unde dulcea umbla în seara senină; Pe mal, pe pajiștile verzi N-am găsit câteva urme vizibile, Lăsată de piciorul ei frumos. Rătăcind îngândurat în pustia pădurilor, am rostit numele incomparabilului; am strigat-o - și vocea s-a despărțit am chemat-o din văile pustii. Am ajuns la pârâu, atras de vise; Jeturile lui sunt lente.curgea, O imagine de neuitat nu flutura în ei. Ea nu mai este acolo!.. Până la dulce primăvară Mi-am luat rămas bun de la beatitudine și de la suflet. Toamna e deja cu frig. mana Capete de mesteacan si tei sunt goale , Face zgomot in padurile pustii; Acolo, zi si noapte, o frunza galbena se invarte, Ceata sta pe valurile racite, Și se aude un șuierat de moment al vântului. Câmpuri, dealuri, păduri familiare! Păzitori ai tăcerii sfinte! Martori ai dorului meu, distracției! Sunteți uitați... pana la primavara dulce!
***
Alexandru Pușkin. Octombrie a sosit deja
Octombrie a venit deja - crângul scutură ultimele frunze de pe ramurile ei goale; A răsuflat frigul de toamnă - drumul îngheață. Pârâul mai curge în spatele morii,
Dar iazul a înghețat deja; vecinul meu se repezi În câmp cu voia lui, Iar recoltele de iarnă suferă de distracție nebună, Și lătratul câinilor trezește pădurea adormită.