Vă oferim frumoase poezii de iarnă de A. S. Pușkin. Fiecare dintre noi știe bine poeziile lui Pușkin despre iarnăîncă din copilărie, iar unii le citesc copiilor și nepoților lor. Aceste lucrări sunt incluse în programul școlar pentru diferite clase. Scurtele poezii ale lui Pușkin despre iarnăajută nu numai la dezvoltarea limbajului și a memoriei, ci și la familiarizarea cu frumoasa perioadă a anului, iarna.
Poezia Dimineața de iarnă de A. S. Pușkin
Îngheț și soare; zi buna!
Încă moțești, ești o fermecătoare – E timpul, frumusețe, trezește-te: Deschide ochii închiși cu greață Spre nordul Aurora, Fii steaua de la miezul nopții!
Seara, vă amintiți, viscolul s-a topit, Pe cerul tulbure, un nor a plutit; Luna este ca o pată palidă, Prin nori s-a întunecat, Și ai stat trist - Și acum... uită-te pe fereastră:
Sub cerul albastru Covoare minunate, Strălucind în soare, zăpada zace; Pădurea transparentă se înnegrește singură, Și bradul înverzește prin brumă, Și râul strălucește sub gheață.
Toată camera are o strălucire chihlimbar Osyayana Cu un trosnet vesel Un cuptor inundat trosnește. E plăcut să te gândești întins. Dar știi: nu comanda sania Vrei o puzlă maro?
Alunecare pe zăpada de dimineață, Dragă, hai să alergăm Un cal nerăbdător Și vizităm câmpuri goale, Pădurea, recent atât de deasă,
Și malul, drag mie.
Poezie Seara de iarnă de A. S. Pușkin
Furtuna acoperă cerul cu ceață, Vârtej de zăpadă învolburând; Ca un animal, ea va câștiga, Asta va plânge ca un copil Asta pe acoperișul unuia învechit Deodată paiele scot un zgomot, Modul în care un călător întârzie Se auzi o bătaie la fereastra noastră.
Vechea noastră colibă Și trist și întunecat. Ce ești, bătrâna mea, A tăcut lângă fereastră? Sau furtuni urlatoare Tu esti prietenul meu,obosit, Sau adormi sub zumzet fusul tău?
Hai să bem, prietene bun Biata mea tinerețe, Să bem din durere; unde este cercul? Inima va fi mai fericită. Cântă-mi un cântec ca un pițig Ea trăia liniștită lângă mare; Cântă-mi un cântec ca o fată S-a dus după apă dimineața.
Furtuna acoperă cerul cu ceață, Vârtej de zăpadă învolburând; Ca un animal, ea va câștiga, Asta va plânge ca un copil. Hai să bem, prietene bun Biata mea tinerețe, Să bem din durere: unde este cana?
Inima va fi mai fericită.
Poezie Drum de iarnă de A. S. Pușkin
Prin ceturi ondulate Luna își face drum, Către poienile triste Ea aruncă o lumină tristă.
Pe drumul de iarnă, plictisitor Trei ogari aleargă, Clopotul este la unison Se zdrăngănește obositor.
Ceva pare nativ În cântecele lungi ale șoferului: Este o plimbare sălbatică, E dorul inimii...
Fără foc, fără casă neagră... Surd și zăpadă Să mă întâlnească... Numai verste în dungi Se întâmplă un lucru.
Plictisitor, trist... Mâine, Nina, Mâine, revenind la cea dulce, Voi uita lângă șemineu, O sa arunc o privire fara sa ma uit.
Se aude acul orelor Un cerc corect își va face al său, Și, înlăturându-le pe cele enervante, Miezul nopții nu ne va despărți.
E trist, Nina: calea mea este plictisitoare, Coșerul meu a tăcut dintr-un pui de somn, Clopotul este la unison, Un chip de lună încețoșat.
Poezii de Pușkin Iarna țăranul triumfător
Iarna!.. Ţăranul, triumfător, Actualizează calea pe lemn; Calul lui, auzind zapada, Tropează cumva; Aterizare pufoasă pe volan, Persistența zboară; Șoferul stă în față În haină, În haină roșie. Aici aleargă băiatul din curte, Pune un bug în sanie, Transformându-se într-un cal; Pustun și-a înghețat deja degetul: Este și rănit și amuzant, Și mamaîl ameninţă prin fereastră.