Și voi fugi în pădurea veche, Nu am nevoie de mare și de mlaștină, voi prinde pasărea cântând. Flori de pădure îmbrățișând,
Cu un mănunchi de iarbă verde, Beat cu apă de izvor, După ce am vorbit cât am putut de tare cu ecoul, Și după ce am ghicit secretele sorții.
Voi ieși din pădurea liniștită, Cu o brățară de vis verde, Si aceasta gulvisa ratacitoare, Ca gardian al tăcerii pădurii,
Mă caută cu răsuflarea lui, Mângâind ca o marshmallow, Nu puteam suporta secretele. Castitatea pădurii pentru lume.
Visăm vara iarna, Iarna visăm la vară, Și toamna miroase a primăvară... Așa este firea noastră, copiii. Autor: Vasyl Poznanskyi