Dacă, încă din copilărie, părinții au început să observe că copilul nu poate sta nemișcat o clipă, ci sare și aleargă tot timpul, înseamnă că în familie crește un copil hiperactiv. Părinții copiilor hiperactivi le este greu atunci când cresc. Îngrijirea constantă și controlul asupra fiecărui pas este ceea ce trebuie făcut până când copilul devine independent.
Manifestări de hiperactivitate
Copiii cu acest sindrom nu sunt aproape niciodată calmi. Până la sfârșitul zilei, astfel de copii sunt iritabili, plini de lacrimi și în mod constant agitați. Toate acestea se întâmplă din cauza pierderii de energie risipită pe parcursul întregii zile.
Într-o instituție preșcolară sau școlară, astfel de băieți au adesea relații proaste cu colegii, profesorii, educatorii datorită caracterului lor neînduplecat, care atrag în mod constant atenția. Majoritatea acestor copii sunt predispuși la o stare depresivă constantă din cauza emoționalității interioare, a sentimentului de anxietate și a tensiunii nerezonabile.
Cauzele hiperactivității
Cele mai frecvente cauze ale sindromului de hiperactivitate sunt:
- predispoziție genetică, ereditate;
- leziuni ca urmare a nașterii;
- condiţiile sociale de viaţă.
Hiperactivitatea se dezvoltă la o vârstă fragedă de la vârsta de patru ani. Astfel de copii nu sunt responsabili și adesea nu își pot ajuta părinții, iar metodele de pedepsire a acestor copii nu aduc rezultatul dorit.
Ca școlari, astfel de copii diferă de semenii lor prin neatenție și neliniște. În cercul colegilor de clasă, ei încearcă să ia o poziție de conducere. Suferind de neatenție, copiii nu sunt capabili să învețe materialul educațional, ceea ce le afectează succesul în viitor. Situațiile de conflict frecvente și performanța școlară scăzută servesc drept motiv pentru a chema părinții la școală. Potrivit psihologilor, părinții copiilorcu un astfel de diagnostic, ei au pierdut educația adecvată la o vârstă fragedă.
Cum se organizează procesul educațional?
Principala regulă în creșterea copiilor cu un astfel de diagnostic este de a crea o atmosferă calmă acasă, acordându-le atenția cuvenită. Astfel de copii ar trebui să respecte o rutină zilnică și să nu stea în fața televizorului sau a computerului decât seara târziu.
Un copil hiperactiv poate frecventa un complex sportiv, iar fetelor li se recomandă să participe la un grup cu dansuri în mișcare. Pedeapsa pentru comportamentul rău nu este recomandată pentru a evita neîncrederea și izolarea. Copilului ar trebui să i se explice unde a greșit și cum să-și limiteze emoțiile negative. Amintiți-i copilului mai des despre trăsăturile sale pozitive de caracter. Încurajează faptele bune cu o jucărie sau dulciuri.
Acordă mai multă atenție copilului tău și mergi cu el la complexe de divertisment. Fii interesat de problemele lui la școală și sugerează cum să le rezolvi cel mai bine. Dacă problema a căpătat o situație mai gravă, contactați un psiholog sau un neurolog pentru copii.
Este necesar să faceți temele într-o cameră liniștită, fără prezența unor factori care distrag atenția sau iritante. Când copilul finalizează sarcina, vizitați-l în cameră mai des pentru a vă asigura că lecțiile continuă. La fiecare 20 de minute, lasă-l să fie distras de la studiu.
Copiii cu acest sindrom sunt foarte vulnerabili și emoționali, reacționează brusc la orice afirmații și remarci. Un copil cu hiperactivitate are cel mai mult nevoie de grija părinților, atenția și sprijinul acestora.
Copiii își manifestă lipsa de atenție cu nemulțumire și dispoziție. O regulă importantă în creșterea copiilor hiperactivi este creșterea stimei de sine a copilului cu încredere în abilitățile sale, cu înțelegerea că este iubit și îngrijit.